Paginile

Se afișează postările cu eticheta Monografie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Monografie. Afișați toate postările

miercuri, 15 februarie 2012

Monografie - ultima parte

(următoarea monografie este rodul muncii preotului Ioan Paul, care a slujit la Tășad între anii 1935 - 1943; în unele locuri au fost necesare unele modificări dar în ansamblu am încercat păstrarea limbajului și a exprimării pentru ca cititorul sa prindă măcar o fărâmă din vremurile în care a fost scrisă și anume aprox. 1940)


VIAȚA RELIGIOASĂ ÎN ENORIE  

              EPITROPII SFINTEI BISERICI

                         
    În general putem spune că cercetarea sfintei biserici e destul de mulțumitoare; indiferentismul religios e o boală de care suferă încă mulți credincioși. Evenimentele din ultimii ani i-au făcut pe cei de acasă să se apropie mai des de sfânta biserică. Slujbele cerute de enoriași sunt mai mult pentru viața lor de toate zilele, împotriva bolilor, nenorocirilor, a duhurilor rele și a animalelor de casă. De foarte multe ori ei cer Slujba Marelui Vasile și Slujba pentru cei cuprinși de duhurile necurate.
    O seamă de enoriași de astăzi suferă de anumite apucături moștenite de la strămoșii lor. Din acestea cleptomania este una din cele mai frecvente. Apoi mândria de locul natal, fala de a fi tăședan e ceva specific celor de azi. Această mândrie i-a făcut ca prea puțini din ei să-și croiască o carieră decât cea a părinților lor. Această mândrie îi mai face să nu se prea amestece cu alți oameni din satele vecine. Rare cazuri de prietenie sinceră, să se poată lega între un tăședan și un alt om din alt sat. Căsătoriile între fii Tășadului și fii satelor înconjurătoare sunt foarte rare.
    Biserica prin slujitorii ei a căutat în toate vremile  să folosească toate mijloace pentru a dezrădăcina aceste apucături și atitudini.
    Sentimentele naționale însă au fost întotdeauna puternice. În luptele naționale de pe vremuri tăședanii au fost alături cu trup și suflet de conducătorii lor sufletești, înregimentați în rândurile istoricului Partid Român. În rândurile lor n-a putut trăi sămânța străină, nici chiar grofii și moșierii unguri carele din urmă au fost nevoiți a-și vinde bunurile tăședanilor.
     Grija de sfânta biserică au avut-o în toate timpurile. Numai în anul 1933 au donat din competința lor de lemne 51 de jugh. de pădure, pentru edificarea bisericii actuale. Danii se fac și astăzi cu toate că vremurile sunt destul de tulburi.
    Din șirul epitropilor cunoscuți amintim :
     AVRAM NICOARĂ, 1848 -1861. A fost un om cucernic și cu multă frică de Dumnezeu. Din copii săi au rămas cei mai vrednici fii ai satului și ai sfintei biserici, care mai târziu au fost conducători pricepuți și cu multă tragere de inimă la conducerea treburilor sătești. A făcut pentru biserică mai multe danii în cărți și odăjdii.
    GABOR IOAN a Mihăiască , 1861 – 1876.
    BAN IOSĂ a lui Țicleșu, 1876 – 1882.
    OPREA TEODOR a Leșului, 1882 – 1894.
    PAȘCA GAVRIILĂ, 1894 – 1900. A fost un om știință de carte, având patru clase gimnaziale. Din avutul său a dăruit pentru biserică, la îndemnul inv. Pantelie Bugariu, mai multe cărți de ritual și alte donațiuni în bani.
    AVRAM IOSĂ, 1900 – 1923. E fiul lui Avram Nicoară. A fost un vrednic urmaș al tatălui său. În timpul ctitoriei sale s-a edificat în anul 1914 actuala casă parohială. A sprijinit din toate puterile școala confesională în timpurile grele când vechii stăpânitori voiau cu orice preț s-o transforme în școală de stat. Prin străduința sa a mărit dotația preoțească, a bisericii, a învățătorului și cantorului, cu noi proprietăți cumpărate de la vechii proprietari unguri.
    MOCIAR IOAN, a Ciortii, 1923 – 1927. Astăzi se numără printre cei mai credincioși fii ai bisericii . În toate ocaziunile stă alături de grijile ei. În timpul ctitoriei sale a pus multă râvnă în administrarea bunurilor bisericești. A donat pentru sfânta biserică un prapor.
    OPREA PETRU, a hulpii, 1927 – 1930.
    DAVID IOV, 1930. S-a străduit din toate puterile pentru edificarea noului locaș de închinare. A făcut reparațiunile dependințelor parohiale. E un foarte bun administrator, cu mare tragere de inimă pentru biserică și un ales chivernisitor al banului bisericesc. Biserica are în acest om un puternic stâlp pentru viitor. Epitropii au avut întotdeauna o mare însemnătate în dezvoltarea gospodărească a enoriei. În vremurile vechi ei adunau cu răbojul stolarul învățătorului și birul preoțesc. Se alegeau din cei mai evlavioși, mai darnici și mai înstăriți oameni din sat.
    Astăzi se mai păstrează această tradiție. La alegerea epitropului se are în vedere religiozitatea lui, dărnicia sufletească și felul în care știe să-și îngrijească gospodăria sa.   

marți, 14 februarie 2012

Monografia - partea a VI - a

(următoarea monografie este rodul muncii preotului Ioan Paul, care a slujit la Tășad între anii 1935 - 1943; în unele locuri au fost necesare unele modificări dar în ansamblu am încercat păstrarea limbajului și a exprimării pentru ca cititorul sa prindă măcar o fărâmă din vremurile în care a fost scrisă și anume aprox. 1940)
                            
                                                   ENORIA

     Face parte din Eparhia Oradea-Beiuș. Se găsește la trei și jumătate kilometri depărtare de biserica din Sântelec, la doi kilometri de biserica din Stracoș, la 10 kilometri de biserica din Copăcel, la 5 kilometri de biserica din Calea-Mare și la 6 kilometri de biserica din Sărand.
    Cea mai apropiată mănăstire este cea de la Izbuc, situată la o depărtare de 65 km.
    Din statisticile existente în arhiva parohiei extragem următoarele date : în anul 1885, la finea anului erau 180 de case, 515 bărbați, 494 femei, în total 1009 suflete. S-au născut de parte bărbătească 27, iar de parte femeiască 21, în total 48 de suflete. Au repausat 32 bărbați, 24 femei, în total 56. S-au căsătorit 7 perechi.
    Sesiunea parohială era de 17 jugăre și 200 st. pătrați, pe lângă care preotul mai primea de la credincioși patruzeci și două cubule cucuruz, 10 florini, venite stolare 158 florini și venit din casă și grădină 42 de florini.
    Din cele de mai sus cu părere de rău trebuie să constatăm că populația în loc să se fi înmulțit față de anul precedent, a scăzut din cauza numărului de morți care au întrecut pe cel al născuților cu 8 persoane. Situația este și mai tragică văzând că la 48 de nașteri au murit 41de copii în vârstă fragedă, sau această cifră exprimată în procente ne dă 90% morți din cei nou născuți.
    Din aceste date putem constata nepăsarea totală care a avut-o vechiul regim, de tristă amintire față de populația românească, lipsită cu desăvârșire de asistența medicală.
    O altă statistică din anul 1892, ne dă următoarele date: Case181, familii 194,  bărbați 496, femei 511, total 1007 suflete. Născuți bărbați 19, femei 29, total 48 născuți din care legitimi 38 iar nelegitimi 10. Morți, bărbați 15, femei 21 cu un total de 36. Numărul cununaților a fost de 8 perechi. Perechi de concubini erau 25. S-au mărturisit bărbați 188, femei 217, total 405 persoane.
     În acest an populația a crescut cu 12 suflete; e dureros faptul că mulți din cei născuți sunt din pat de nelegiuit.
     Statistica din anul 1900 ne dă următoarele date:case 185, familii 218, numărul bărbaților 543, femei 512, total 1055 suflete. Bărbați născuți 31, femei 16, total 47 suflete. Din pat legiuit 38, din pat nelegiuit 9. Bărbați morți 15, femei 19, total 34 suflete. Cauzele morții în acest an se datoresc pneumoniei, ofticei și puține cazuri slăbiciunilor de bătrânețe. Numărul cununiilor pure a fost 8, una cununie amestecată. Numărul concubinatelor a fost 18. S-au mărturisit : 154 bărbați, 213 femei, total 385 de suflete.
    Anul 1906 ne prezintă următoarele date statistice: numărul caselor 215, numărul familiilor 229, bărbați 578, femei 500, total 1078 de suflete. Numărul născuților a fost de 20 bărbați, 23 femei, total 43 suflete. Din pat legiuit s-au născut 31 și din pat nelegiuit 12. S-au cununat 10 perechi. Numărul concubinatelor este de 31. Numărul morților a fost de : bărbați 24, femei 21, total 45 suflete. Suflete mărturisite : bărbați 170, femei 212, total 382 de suflete.
     Dau și o statistică din anul 1939, din care se poate constata marea sporire a populației și dezvoltarea ei sub regimul românesc: case 406, familii 408, bărbați 837, femei 783, total 1620 suflete. Născuți au fost bărbați 24, femei 26, total 50 suflete. Morți au fost bărbați 14, femei 16, total 30 suflete. Numărul căsătoriilor au fost 29, numărul cuminecaților bărbați 212, femei 290, total 452.
    În mare majoritate toți credincioșii sunt cunoscători de carte. Procentul neștiutorilor de carte se datorește faptului că în enorie sunt aproape 300 sufle te de țigani care neglijează știința de carte.  

luni, 13 februarie 2012

Monografie - partea a V - a

(următoarea monografie este rodul muncii preotului Ioan Paul, care a slujit la Tășad între anii 1935 - 1943; în unele locuri au fost necesare unele modificări dar în ansamblu am încercat păstrarea limbajului și a exprimării pentru ca cititorul sa prindă măcar o fărâmă din vremurile în care a fost scrisă și anume aprox. 1940)



           CÂNTĂREȚII CARE AU CONDUS  STRANA BISERICII     

    Nu se poate constata cu precizie de când începe șirul cântăreților bisericești. Date precise în această privință avem numai de la numirea învățătorilor în enorie. Activitatea didactică și culturală a acestora se va trata în mod amănunțit în monografia școlii. Învățătorii cântăreți sunt amintiți aici spre a arăta contribuția lor la conducerea stranei și dezvoltarea cântăreților bisericești.
     IACOB MUREȘAN, este cel dintâi cântăreț numit și învățător, după cum putem vedea din actul nr. 27/1860 trimis oficiului parohial și adresat „bineînțelepților învățători mie iubiților” de Vasile Damșea inspector școlar. În acest act îl avertizează sa-și completeze studiile preparandiale. Remarcăm că, Iacob Mureșan a fost întâi numai cântăreț bisericesc și în lipsă de învățători pregătiți a condus și școala. Amintirea lui n-a rămas în gura poporului.
     NĂDĂBAN TEODOR, 1869 – 1883. Născut în satul Socodor, a avut școala preparandială și a condus strana cu multă plăcere. Amintirea lui a rămas în gura poporului ca un mare cântăreț de strană, care a pus mult zel în instruirea cântăreților bisericești și în școală.
    TEODOR POPA, 1883 – 1887. A fost și învățător iar în tradiția satului i se păstrează numele ca un foarte bun cântăreț, om gospodar și muncitor, se îmbrăca simplu în portul țărănesc cu suman și opinci.
     GAVRIIL PAL, 1887 – 1891. A fost un învățător apreciat și tot pe atât devun cântăreț.
     PANTELIE BUGARIU, 1891 – 1916. Pe lângă funcția de învățător a ocupat cu multă demnitate și funcția de cântăreț al bisericii. A fost unul dintre cei mai apreciați cântăreți, perindați la strana bisericii din Tășad. Cântăreții de astăzi sunt foștii elevi ai lui Pantelie Bugariu. De pe urma muncii lui au rămas în biserică actualele melodii. Cu numele lui se sfârșește rândul învățătorilor-cântăreți.
     BAN TEODOR, 1916 -1923. Țăran din Tășad, a fost elev al dascălului Bugariu.
     AVRAM FLORIAN, 1923 -1940, era țăran din sat.
     BALAJ TEODOR, 1940 țăran din sat, instruit în cântarea bisericească de preotul Antoniu Bica.
     Cântarea bisericească în sânul credincioșilor a făcut și face impresii adânci. Numele celor pomeniți, a rămas în memoria poporului numai prin felul cum au știut să instruiască cântările bisericești.
     E de menționat că din clipa când strana bisericii a rămas în afara preocupărilor învățătorești, activitatea trudnică a învățătorului a rămas necunoscută și departe de sufletul poporului. Norodul satului nu poate concepe învățător fără să fie cântăreț la biserică. E obișnuit să vadă învățătorul alături de preot la toate manifestațiunile religioase.
     Mărturisim pe drept cuvânt că învățătorii au fost aceia care au ușurat munca educației religioase și au contribuit la ridicarea prestigiului bisericii.
     Ar fi de dorit ca toate Școalele Normale să prevadă în programa analitică, Tipicul și cântarea bisericească, pentru ca învățătorii numiți la sate să poată fi de mai mare folos bisericii și satului.

marți, 7 februarie 2012

Monografia - partea a IV - a

(următoarea monografie este rodul muncii preotului Ioan Paul, care a slujit la Tășad între anii 1935 - 1943; în unele locuri au fost necesare unele modificări dar în ansamblu am încercat păstrarea limbajului și a exprimării pentru ca cititorul sa prindă măcar o fărâmă din vremurile în care a fost scrisă și anume aprox. 1940) 


ȘIRUL PREOȚILOR CARE AU SLUJIT LA  
                              ALTARUL                   
                           SFINTEI BISERICI


    Cei dintâi preoți semnați pe scoarțele pravilei au fost : Vlad Ilie care a adus pravila  de la Popa Simion din Drăgești. Nu se știe cât a păstorit și în ce mod; doar că din scrisul său se vede că știa carte și scria frumos. La anul 1742, un alt preot, Mociar Mitru, tot pe scoarțele acelei pravile semnează și confirmă că pravila este a bisericii din Tășad. Că înaintea acestora au fost și alți preoți este cu toată siguranța. Numele lor însă nu se cunoaște și nici activitatea lor. În anul 1834, preotul din Hidișel scria că pravila bisericii din Tășad este de 172 de ani, ceea ce ne-ar da anul 1662.
    Date precise despre slujitorii sf. altar din Tășad avem despre următorii :
    POPA TOMĂ, a păstorit din anul 1763 până în anul 1791. Din scriptele ce ne-a lăsat , se poate constata că a fost un preot cu destulă pregătire de carte. Scrisul său caligrafic denotă multă conștiinciozitate și ordine. De la Popa Tomă nu ne-a rămas decât câteva foi rupte. Nu e vina lui ci a dintelui vremii și a purtării arhivei dintr-o casă în alta, precum și neglijența urmașilor săi. Se poate crede cu toată siguranța că a păstorit și înainte de 1763.     
    POPA MOISĂ, 1792 – 1815. E fiul lui Popa Tomă. După anul 1800 și-a schimbat numele în Popoviciu Moisă, probabil din cauza influenței sârbești în biserică. Această schimbare o credem cu atât mai mult cu cât scrisul și semnătura de Moisă Popoviciu este asemănătoare cu cea de Popa Moisă. În vremuri de amară restriște a păstorit cu mare zel și a ținut într-o perfectă ordine registrele bisericești.   
    A murit în anul 1849 noemvrie 22 și a fost înmormântat de nouă preoți din satele vecine, în frunte cu preotul Simion Popoviciu din Dicănești, care a făcut și înregistrarea în Matricola morților din acest an, dând multe amănunte despre felul cum s-a petrecut înmormântarea. (A se vedea Matricola morților din anul 1849 numărul curent 453)
    TEODOR POPOVICIU, 1815 – 1841. Acesta nu poate fi altcineva decât fiul lui Popoviciu Moisă. Amintirea lui n-a rămas în gura poporului, decât doar atât că ar fi tată la preotul Nicolae Popoviciu. A avut o cultură aleasă, a condus agendele parohiale cu multă îngrijire și exactitate.
    NICOLAE  POPOVICIU, 1841 – 1873. Oamenii bătrâni din sat îl cunosc ca pe un preot după rânduiala veche, cu slujbe lungi, bun cititor de cazanie. Ca îmbrăcăminte purta un suman negru. E socotit printre băștinașii satului, deoarece avea în comună pământ propriu, pe lângă sesiunea parohială; o soră măritată după unul cu numele Vlad. Din căsătoria ei cu Vlad s-a născut Vlad Ioan, care mai târziu a fost notar în Cizer, județul Sălaj.
    ȘTEFAN POPOVICIU, 1873 – 1880. A avut o cultură teologică superioară, după cum se poate constata din mărturiile contemporanilor săi. S-a căsătorit în anul 1870 aprilie 17 cu Glicerina Luciana din Cenad. Din această căsătorie s-au născut trei fete care și astăzi trăiesc și sunt măritate în satul Tășad cu cei mai fruntași oameni. A murit în anul 1881 ianuarie 4/16 și a fost înmormântat de către Popoviciu Nicolae din Copăcel și Florian Hajdău din Hidișel.
    SIMION BICA, protopopul Orăzii, care a administrat parohia Tășad de la 1880 noemvrie 2 până la anul 1881 februarie.
   NICOLAE POPA, preotul din Felcheriu, a administrat parohia de la data de 15 februarie 1881 până la 31 decembrie 1881.
   ȘTEFAN F. TEODOR, 1882 – 1908. A fost ales paroh la data de 1 ianuarie 1882. Originea sa este din satul Fonău de lângă Tinca. A fost unul dintre cei mai vrednici preoți care au păstorit parohia Tășad. Greutățile întâmpinate de dânsul au fost foarte mari, după cum rezultă din rapoartele sale, având de luptat împotriva moravurilor rele de care sufereau unii dintre parohieni, care au ajuns până la jefuirea sfintei biserici și profanarea obiectelor sacre din sfânta biserică. În timpul păstoririi sale a edificat în anul 1894 o casă parohială. A reparat prin străduința sa stricăciunile pricinuite de vifornița din anul 1896. În anul 1897 a ridicat din nou turnul bisericii distrus de un puternic trăsnet. Tot în acest an s-a făcut și sfințirea locașului divin, în urma reparațiunilor radicale suferite.
    Prin activitatea sa rodnică și-a câștigat încrederea autorităților sale superioare, care în mai multe rânduri i-au oferit titlul de mandatar protopopesc încredințându-i controlul învățământului de la școalele confesionale din comunele : Tășad, Stracoș, Bucuroaia, Cotiglet, Calea Mare, Lăzăreni, Șumugiu, Mierlău, Sântelec, Topești și altele.
    A fost ales membru în adunarea protopopească din Oradea.
    ANDRU MARȚIAN, 1908 -1909, în acest interval a funcționat ca administrator parohial.
    În anul 1909 s-a deschis concursul pentru alegerea parohului comunei. A fost ales preotul Antoniu Bica, care din diferite motive nu a putut ocupa acest post, din care cauză Onoratul Vicariat din Oradea a numit administrator pe :
    FLORIAN HAJDĂU, 1909 -1910, care a păstorit până la alegerea noului paroh.  
    TRAIAN D. ROMAN, 1910 -1921. Născut în anul 1885 octombrie 25, în comuna Mezieș, județul Bihor. A fost hirotonit în anul 1910, decembrie 2/15 de Episcopul Ioan I. Papp al Aradului și a fost introdus în parohie în anul 1910. A urmat studiile primare în comuna natală iar după acestea a urmat Liceul ”Samuil Vulcan” din Beiuș luându-și maturitatea în anul 1905 iunie 13. După terminarea liceului s-a înscris ca student ordinar la Seminarul Andreian din Sibiu, pe care l-a absolvit în anul 1909 iunie 30, fiind calificat preot de clasa I-a.
    În timpul pastorației sale și-a îndeplinit îndatoririle sale cu multă sârguință și tragere de inimă. Acest lucru se poate dovedi prin spusele credincioșilor săi, care și astăzi îl vorbesc ca pe unul din cei mai vrednici preoți care au păstorit în Parohia Tășad.
    A fost un foarte bun cântăreț bisericesc, înzestrat de natură cu o voce melodioasă și puternică. În timpul pastorației s-a remarcat ca un bun predicator. Din predicile sale păstrăm în manuscris câteva, din care cităm un pasagiu spre a exemplifica stilul în care sunt scrise aceste predici :
”O tu omule făcut după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu ridică-te din mlaștina necredinței tale și-ți ia trupul tău și umblă, căci Bunul Dumnezeu e gata să te primească numai tu să vrei, pornește-ți pașii tăi către cuvântul Lui Dumnezeu și biruiește odată pe satana, care vânează după sufletul tău.”(Predică ținută în Duminica slăbănogului)
    Preotul Roman a fost un naționalist înfocat, din care cauză a fost și întemnițat împreună cu alți intelectuali din satele bihorene. În comuna Tășad a înființat gărzile naționale, a fost președintele Partidului Național Român, pentru care a luptat din toate puterile sale. Acest adevăr îl credem cu atât mai mult cu cât suntem în posesia unui răvaș scris de el cu ocazia alegerii lui Dr. Ioan Iacob avocat în Ceica, ca președinte al Partidului Național Român din plasa Ceica. În acest răvaș se ridică împotriva acelor intelectuali români, care neînțelegând spiritul vremii, voiau ca în sânul partidului să provoace disensiuni:
    ” Este destul de regretabil, că astăzi când toate elementele de seamă sunt chemate ca prin puterile lor să conlucre la întărirea, cimentarea sentimentului național, atunci unii din aceste elemente se ceartă, pornind din ură personală, abordând disciplina de partid și lucrând atăt pe față cât și pe dos în contra intereselor obștești provocând tulburări în popor, ba mai presus de toate compromit cauza națională și dau șansă la dezbinări.”
    În anul 1919, în ziua de 11/24 august în numele poporului din Tășad a trimis domnului Dr. Iuliu Maniu prezident C.D.R. din Sibiu , următoarea telegramă:
    ”Poporul din Tășad pentru gloria mare la care Neamul românesc s-a putut înălța și încât pentru libertatea la care a ajuns cu prilejul zilei de 11/24 august, prin D-voastră, cu drag aduce omagiile sale de fiască supunere, recunoștință, devotament și pioasă închinare Majestății Sale, primul rege al tuturor Românilor Ferdinand I și Augustei Sale Familii Regale.”
    În domeniul edilitar Traian D. Roman, în timpuri de restriște ale anului 1914, a putut să edifice actuala casă parohială. Nu e un edificiu pompos dar după modestele resurse financiare pe care le-a avut, sta și astăzi pildă sforțărilor și meritului său.
     În domeniul școlar, a luptat alături de învățătorul Pantelie Bugariu, cu care deși se știe avea raporturi personale încordate, a știut să se înfrâneze atunci când era vorba de izgonirea întunericului din calea neamului său.
     Alături de acest învățător a edificat școala confesională, înființându-i două posturi de învățători, pentru că numărul elevilor ajunsese la 187.
     A fost în toate ocaziunile alături de credincioșii săi și împotriva străinilor, în anul 1911 stă alături de Pantelie Bugariu pentru înființarea Cooperativei sătești.
     Prin munca sa conștiincioasă, zelul său pentru biserică , dragostea pentru neamul său, Traian D. Popa va rămâne veșnic în amintirea credincioșilor din Tășad.
     TEODOR POPA, 1921 -1923. Preot în Felcheriu, a administrat această parohie, în lipsă de preot cu toată dragostea și sârguința.
    ANTONIU BICA, 1923 -1925.  Este fiu al satului. Pe lângă parohia Tășad a mai administrat și parohiile din Stracoș și Bucuroaia. În timpul activității sale în aceste parohii a adunat fonduri pentru repararea și edificarea sfintelor biserici, deoarece în aceste sate locașurile divine erau amenințate cu dărâmarea.
     În anul 1934, după străduințe îndelungate pe lângă forurile administrative a reușit să câștige fonduri pentru edificarea bisericii actuale , care s-a ridicat între anii 1934 – 1936.
     A avut de luptat împotriva relelor, care după războiul cel mare s-au întins în popor. Din cauza bătrâneții a fost transferat la cerere în parohia Sânicolaul de Beiuș, o parohie mică și ușor de administrat. Astăzi acest preot este pensionat.
     MATEI GOLDIȘ, 1933 – 1935. A fost capelan pe lângă preotul Antoniu Bica. S-a născut în anul 1909 în comuna Mocirla. Studiile le-a făcut la Școala Normală din Arad. După terminarea studiilor s-a înscris la Academia Teologică din Oradea, pe care a terminat-o fiind calificat preot de clasa I. A fost transferat la cerere în colonia Mihai Viteazul.
     IOAN PAUL, 1935. Născut în comuna Lăzăreni, în anul 1912 aprilie 30. Școala primară a urmat-o în satul său natal. Studiile secundare le-a urmat la Liceul ”Samuil Vulcan„ din Beiuș, obținând diploma de bacalaureat în anul școlar 1930. În acest an se înscrie la Academia Teologică Ortodoxă Română din Oradea, pe care a absolvit-o în anul 1934 cu nota generală: foarte bine, în urma căreia a fost calificat preot de clasa I. În ziua de 14 septembrie a fost hirotonit preot duhovnic de către P.S.S. Dr. Andrei Crișanul episcopul Aradului.
     La data de 1 octombrie 1934, e numit în parohia Cârpeștii-Mici, din care se transferă la cerere în parohia Tășad unde funcționează și în prezent.
     În parohia Cârpeștii-Mici a cumpărat, prin străduința sa, un intravilan și o casa parohială.
     În parohia Tășad pe teren religios a dezvoltat o activitate intensă de pacificare a sufletelor credincioșilor.
     Din punct de vedere gospodăresc, biserica era neterminată, gardurile numai mărăcini, dependențele parohiale dărăpănate și în gura ruinei. Prin muncă continuă toate s-au refăcut. Biserica s-a terminat și târnosit în anul 1936 septembrie 14.
     În anul 1938 a ridicat o troiță din piatră în fața casei parohiale, în amintirea eroilor morți în războiul mondial pentru întregirea neamului.
    A luptat din răsputeri contra relelor care se încuibaseră în sânul populației din Tășad: concubinajul, sectarismul și indiferentismul religios. În anul 1937 a adus la cununie în fața sfântului altar 77 perechi de concubini, iar în anul 1938 – 39 alte 78 de perechi de concubini. A vindecat indiferentismul religios și a luptat împotriva sectelor prin predici, servicii religioase, alte demersuri, apropiind la sfânta biserică pe mulți din cei rătăciți.
    Pe teren național a activat în calitate de confesor al Subcentrului Premilitar din Drăgești, a luat parte la toate manifestațiile naționale infiltrând în sufletele credincioșilor prin cuvântările sale patriotice, pline de avânt, dragostea de țară, neam și Rege. Pentru patriotismul său cu ocazia evenimentelor din 1939, Onor. Ministerul Educației Naționale Cult. și Artelor, cu ord. nr. 19284/1939 i-a trimis mulțumiri scrise.
    A fost unul dintre cei mai frecvenți factori pentru strângerea fondurilor pentru înzestrarea armatei în plasa Ceica, adunând numai din parohia sa 25000 lei.
    Pe teren social a activat în colaborare cu membrii corpului didactic din loc, la înființarea unei cantine școlare și la formarea unui comitet de ajutorare a celor lipsiți de mijloace și ajutoare. În domeniul economic a îmbogățit cu pomi fructiferi grădina parohială și a împrejmuit cimitirul cu gard viu. În calitate de secretar al Asociației de pășunat a adus în posesia parohiei averea bisericii din drepturile de pășune și pădure a urbariariștilor, care era aproape să fie pierdută prin invocarea de către foștii urbariști a dreptului de uzufruct.
     Din anul 1937, a lucrat și pe teren cooperatist, în calitate de contabil a Cooperativei „Pantelie Bugariu” din loc, pe care prin munca și iscusința sa a ridicat-o la cea mai puternică formație cooperatistă rurală de pe cuprinsul județului Bihor, fapt recunoscut și de organele de control care în repetate rânduri i-au adus mulțumiri de recunoștință.
    În latura de activitate publicistică a activat prin culegeri de folclor, dări de seamă și diverse articole publicate în diferite foi locale. Pe lângă prezenta monografie, posedă în manuscris un volum de predici și cuvântări ocazionale.
    La alegerea de protopop al tractului Ceica, ținută în ziua de 16 iulie 1941 a obținut majoritatea de voturi.
    În prezent se străduiește să-și ducă la bun sfârșit toate îndatoririle de păstor sufletesc.

joi, 2 februarie 2012

Monografia - partea a III - a

(următoarea monografie este rodul muncii preotului Ioan Paul, care a slujit la Tășad între anii 1935 - 1943; în unele locuri au fost necesare unele modificări dar în ansamblu am încercat păstrarea limbajului și a exprimării pentru ca cititorul sa prindă măcar o fărâmă din vremurile în care a fost scrisă și anume aprox. 1940) 

                    ODOARELE ȘI ÎMPODOBIREA BISERICII

 

                              AVEREA IMOBILĂ A BISERICII


    Din icoanele sfintei biserici putem aminti: Învierea Domnului, Nașterea Domnului, Înălțarea la cer, Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Ioan Botezătorul, Maica Sfântă și altele.
    Patru rânduri veșminte preoțești, patru bucăți prapore, unul donat de către Mociar Ioan a ciorti, altul de către Junc Lazăr ambele în anul 1939.Altele două sunt donațiuni mai vechi.
    Chivot, donat de Avram Nicolae și soția, două sfeșnice argintate donate de familia Bica,   un sfeșnic de metal donat de Avram Teodor, două sfeșnice de lemn, două sfinte evanghelii cumpărate din contribuția credincioșilor, triod, penticostariu, trei octoice mici, un ciaslov, cazanie, liturghier, 12 minee.
     Din Obiectele sacre mai sunt : sf. potir, linguriță, disc și copie. Mai sunt trei sfinte cruci, două bucăți cădelnițe, două candelabre.
     Mobilierul se compune din : trei strane, trei pulturi, 46  scaune, două mese. Trei bucăți clopote are biserica, din care două de la biserica veche și unul cumpărat în anul 1935și sfințit tot în acest an.
     Din registrele mai vechi : matricola botezaților cu date complete din anul 1780, iar părți de matricolă păstrată din anul 1763. Matricola cununaților, a botezaților și a morților din anii amintiți mai sus și cu aceleași lipsuri mai sunt cât și registrele administrative și statistice.

 
   
    






Biserica are următoarele proprietăți imobile :


Nr.c.
  
  
   Nr.
topogr.
        

            VENIT PREOȚESC

     SUPRAFAȚA

 jugăre
 stânjeni
1
247
Casa Nr. 100 și curtea

330
2
248
Arător intravilan

850
3
249
Grădină

1089
4
905
Arător în postata Valea Cabi
9
192
5
906
Fânaț
2
888
6
1.549
Fânaț postat Timnoz

929
7
1.550
Fânaț postat Timnoz

1370
8
1.551
Arător postat Timnoz

1489
9
1.552
Pădure postat Timnoz

763
10
1.553
Izlaz postat Timnoz
1
181
11
1.554
Pădure postat Timnoz

501
12
-           
Parte de pădure comună 480 – 16850 părți


13
-           
Parte de pășune comună 480 – 16850 părți


14
250
Venit bisericesc : Bis. Intravilan

359
15
519
Izlaz în intravilan

1138
16
-           
Pășune comună 280 – 16850 părți


17
-           
Pădure comună 280 – 16850 părți


18
417
Cimitir în intravilan

1152
19
656
Cimitir în intravilan
2
847
20
1.868 1
Pădure în postata Dealu Corbu
3
255
21
610
Casa nr.22, curte și intravilan

98
22
611
Arător în intravilan

1072
23
-           
Pășune comună 60 – 16850 părți


24
-           
Pădure comună 60 – 16850 părți






Prin reforma agrară făcută după războiul mondial Biserica a fost împroprietărită cu 2 jugăre cadastrale și parohia cu 3 jugăre cadastrale.