Paginile

joi, 15 martie 2012

Unde-l căutăm pe Creator ?

Într-un oraș mai mulți meseriași discutau fiecare despre specialitatea lui. Dar iată că la un moment dat veni vorba despre Dumnezeu. Între ei se afla și un tăgăduitor de Dumnezeu.
- Dacă ar fi Dumnezeu – zicea hulitorul – atunci de ce nu L-a văzut, sau nu –L vede cineva? ... Încă nimeni nu poate spune că a văzut pe Dumnezeu. ...
Însă între apărătorii credinței în Dumnezeu se afla și un ceasornicar. Acesta nu zise nimic la hula necredinciosului, ci luă un ceas și, cu ochelarii lui începu să se uite cu încordare și cu mare atenție în mecanismul lui, ca și cum ar căuta ceva.
- Dar tu ce cauți în orologiu? întrebă necredinciosul văzând că toată lumea era atentă la ceea ce făcea el.
- Caut – răspunse ceasornicarul – pe cel ce a făcut orologiul acesta și nu-l găsesc... așa cum cauți tu ca un necredincios să vezi în lume pe Dumnezeu făcătorul lumii? Deosebirea este în aceea că lucrul Mâinilor lui Dumnezeu vădește cu limpezime existența Lui iar tu nu vezi! Așa cum toată lumea știe că ceasul nu poate exista fără ceasornicar, așa și lumea aceasta nu poate exista fără un Creator!
Necredinciosul înțelesese lecția și se depărtă rușinat....
de Cristian Stavriu

sursa: Catehetica


marți, 6 martie 2012

Resurse....

Resursele inepuizabile ale internetului îți dau câteodată dureri de cap, mai ales dacă nu cauți ceva concret, mai ales dacă nu știi ce cauți și cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, nu știi ce cauți; ai internet că ...nah' e la modă, toată lumea are cum să nu ai și tu? Dar mai bine zic: nu știi unde să cauți. Cam așa și în cazul de față.    Așadar încercând, fără să am vreo șansă, a epuiza aceste resurse prin căutarea cu binecunoscutul ”gugăl” am dat peste ceva ce mi-a atras atenția. Vorbim aici de un album foto făcut pe ”cheltuiala omului”, zice el, care pune în valoare câteva dintre resursele la fel de, zic eu, inepuizabile ca și ale internetului, pe care le are această mult blamată țară în care ne ducem traiul, eu și alte câteva milioane de români. Celelate câteva milioane care își duc traiul în altă țară vin aici doar în vacanță, sau nu mai vin deloc. Asa e viața. Cu rușine, trebuie să recunosc că nu mi-am bătut picioarele să-mi scald ochii cu aceste ”resurse”, deși poate că aveam posibilitatea. Dar în ceea ce privește treaba asta, niciodată nu e prea târziu, cred. Știu și sunt convins că fiecare popor din lumea asta are ”resursele” lui, și merită văzute, dar zic eu că mai întâi ar fi bine sa le vedem pe ale noastre și mai apoi să ne dăm cu părerea.  

Prin urmare nu va sfiiți să accesați  http://www.patrimoniuromanesc.ro/  al lui Cosmin Dănilă.

Vizionare plăcută!  

joi, 1 martie 2012

Oseminte ancestrale

A fost odată un rege al Spaniei care era foarte mândru de strămoșii săi și care era cunoscut pentru cruzimea sa față de cei mai slabi decât el.
         Într-o zi, pe când călătorea cu suita sa pe o câmpie din Aragon unde, cu ani în urmă, murise tatăl lui în luptă, întâlni un preot care scotocea printr-o grămadă de oseminte.
-Ce faci? întrebă regele.
-Când am aflat că regele Spaniei vine încoace, am hotărât să adun oasele răposatului vostru tată și să vi le dau. Dar, oricât aș căuta, nu le pot găsi, căci sunt exact la fel cu ale țăranilor, ale oamenilor săraci, ale cerșetorilor si ale sclavilor.