Postul Nașterii Domnului e o perioadă de pregătire sufletească pentru sărbătoarea ce are să vină, de altfel împodobită cu colinde tradiționale sau mai puțin tradiționale, cântate de către artiști valoroși sau mai puțin.... Perioada de pe urmă (luna decembrie) a postului nu face nicio excepție de la ”regulă” , din contră , pare-se că aproape uităm de sărbătoarea care se apropie și de starea spirituală pe care ar trebui să o avem și să o trăim. Astfel transfigurați începem o goană nebună după mult râvnitele cadouri, mai ales că suntem bombardați cu promoții ..... începând de la ace cu gămălie până la .....terenuri intravilane pe lună. Ce mai... ? rămâne să cumpărăm. Or fi și ele folositoare (cadourile), nu spun nu, dar nu cred că ar trebui să primeze.
Copiii, bucuroși, se străduie să ne aducă un crâmpei din sufletul sărbătorii de odinioară --- prin colindele cântate cu vocile lor firave, nepregătite să facă față notelor ce au sa vină, sau prin piesele tematice interpretate uneori cu o oarecare stângăcie, sau uitare de vers --- chiar dacă nu își dau seama de acest lucru.
În urmă cu câteva zile am asistat la un astfel de moment, cu bucurie, la Căminul Cultural din Tășad, unde mai multe grupuri de copii; cu apartenențe religioase diferite, dar fără a influenta prin aceasta în vreun fel ascultătorii și ei de asemenea cu apartenențe religioase diferite; ne-au vestit, prin colinde, piese tematice și poezii, Nașterea Mântuitorului.
E drept, printre copii, s-au aflat pe scena și câțiva ”seniori”. Câteva imagini vă vor face o idee despre ”eveniment”.
Vizionare plăcută!
